În cei 32 de ani de la căderea regimului comunist, viața politică s-a degradat continuu, absenteismul fiind într-o continuă creștere. Democrația la care am sperat după căderea regimului comunist, s-a transformat în cleptocrație. Cei care ne guvernează nu reprezintă nici pe departe poporul român, pe spinarea căruia trăiesc ca-n RAI.
Aici avem o reprezentare a prăbușirii partidelor care sunt astăzi la guvernare (PSD, PNL și UDMR) concomitent cu creșterea continuă a numărului celor care nu mai merg nici măcar la vot, reprezentați cu alb. Cu toți cei 1362 de primari și angajații lor de prin primării, cu familiile și neamurile lor, cu trântorii asistați social, cu toate pomenile pe care le-a dat, în 2020, PSD, autointitulatul „cel mai mare partid din România”, au reușit să adune mai mult de 10% din opțiunile de vot ale românilor cu drept de vot. Aceeași situație a fost și la PNL cu 1232 de primari șe aceleași metode de a aduna voturi, care a avut 8%, iar UDMR cu 199 de primari a avut 2%.
Cea mai puternică forță politică din România o avem noi, cei care am ales să nu mai mergem la vot. Și statul acasă în ziua de votare este în fond tot o alegere.
Noi nu ne lăsăm nici cumpărați, nici nu mai putem fi duși cu vorbe frumoase. Ne ajung atâtea rânduri de dezamăgiri. E plin de propagandiști care dau vina pe noi pentru guvernarea jalnică, de parcă ar fi existat un partid mesianic pe buletinele de vot. Nici vorbă. Toate joacă în acest sistem politic care, mai devreme sau mai târziu îi va modela în aceeași formă hidoasă indiferent cât de bine intenționați ar fi acum, la început.
I-am votat pe rând pe toți și asta am văzut. Ne ajung atâtea experimente. Nu multă lume înțelege mecanismele politicii, dar a văzut ce a ieșit de fiecare dată după ce a votat, până a încetat să mai voteze. Ceva, undeva, este putred.
Cu toate resemnarea, trebuie să conștientizăm că, fără implicarea noastră, nimic nu se va schimba în bine în România. Noi suntem singurii care pot schimba sistemul politic, putem schimba Constituția, putem tăia privilegiile îmbuibaților de pe scena politică. Practic, cu puterea celor două treimi din poporul român care nu am fost la vot în 2020, și a celor care regretă că au mai fost la vot ca urmare a evoluțiilor politice ulterioare, putem face o REVOLUȚIE, doar mergând la vot. Voturile noastre ar însemna de peste două ori mai multe decât ale tuturor partidelor care sunt acum în parlament, adunate la un loc.
Încrâncenarea, jignirile, vocea ridicată, atacurile la persoană față de cei din sistemul actual nu-și au rostul. Persoanele care acum evoluează pe scena politică pe care nu vrem să le mai vedem, sunt creația sistemului. Dacă nu erau acestea de acum, erau altele de același fel. Cleptocrația nu ar fi dus lipsă de personal.
Sistemul politic trebuie schimbat. Localitatea poate să aleagă același primar, dar fără gașca lui de partid în Consiliul Local și fără conexiuni cu vreun partid. Treaba primarului este să facă administrație, nu politică.
Noțiunea de „Primar” a apărut în România în timpul lui Cuza, dar această funcție a devenit politică odată cu instaurarea regimului comunist, când primarul a devenit activist al Partidului Comunist Român. Chiar dacă regimul comunist a căzut, sechelele lui încă continuă să producă pagube acestei țări.